De cca 2 ani se vorbea în țara noastră de „o piață a angajatului”, o piață a muncii în care angajatul dictează pentru că are de unde alege. Erau industrii în care fluctuația de personal era de peste 50% și, mai mult decat atat, erau joburi pentru care era aproape imposibil ca angajatorii să găsească oameni cu calificarile cerute. La începutul pandemiei mulți vorbeau despre schimbarea iminentă a pieței muncii într-o „piață a angajatorului”, cea în care angajatorul dictează pentru că sunt mulți în căutarea unui lor de muncă. Dacă ne uităm la datele oficiale este clar că lucrurile nu s-au întamplat așa: aveam o rata a șomajului de 2,9% în ianuarie, care a crescut la 3.3% în august, ceea ce ar putea să însemne că mulți dintre cei cu joburi afectate de pandemie au reușit să se reorienteze rapid. De asemenea, știm din practică că a scăzut fluctuația de personal, oamenii se gândesc mai mult ca înainte să își schimbe jobul și că cei care vin la interviuri sunt mai serioși. Deci deocamdată nu putem vorbi de schimbări majore.

Este greu să generalizam, cred că situația variază de la angajator la angajator. Sunt angajatori care au pus pe primul loc siguranța angajaților și au luat toate măsurile care se puteau lua în acest sens: fie că au extins munca în regim remote, fie că au creat condiții de muncă care minimizează riscul pandemic. Cred că oamenii care lucrează în astfel de organizații apreciază grija față de sănătatea lor, iar angajamentul lor față de organizație a crescut în această perioadă. Organizațiile care nu s-au arătat la fel de preocupate de binele angajaților au de pierdut pe termen mediu în ceea ce privește fidelitatea angajaților. Oamenii se vor întreba, atunci când pandemia va trece, lângă cine merită să continue.

Cred că prima cerință a angajatorilor în această perioadă este legată de respectarea regulilor. Era și înainte de pandemie, dar acum este mai importanta ca niciodata. În rest exigențele nu cred că s-au schimbat major. În urmă cu câțiva ani am realizat proiectul Your First Job dedicat tinerilor la început de carieră și realizat cu tineri și manageri de resurse umane. Practic HRi au fost cei care au furnizat know-howul iar tinerii liceeni au transpus conținutul în limbajul colegilor lor de generație. S-au atins teme precum: Așteptările angajatorilor, Cum te pregatești pentru un interviu, Prima zi de muncă. Toate materialele sunt de actualitate și disponibile aici: https://hr-club.ro/ro/your-first-job

În primul rând să se gândească ce le place, să-și găsească vocația. Este foarte greu să practici o meserie care nu te împlinește, care nu este „despre tine”. Sigur, sunt și aspecte practice pe care trebuie să le iei în considerare în alegere, precum piața muncii în zona în care ai vrea să-ți dezvolți cariera. Pe de altă parte cred că este important să înțeleagă că alegerea pe care o fac acum nu este „pe viață”. Îmi aduc aminte de Lynda Gratton, http://www.lyndagratton.com/ , autoarea „100 Years Old Generation”, care a fost invitata noastră la o conferință HR Club. Lynda a demonstrat că speranța de viață a generației Z este de 100 ani, fapt care va modifica modul în care ei își vor trăi viața. Noi ne-am gândit viața ca pe un sprint: terminăm studiile în jur de 20 de ani, muncim și ieșim la pensie în jur de 60. Ei vor trebui să și-o gândească ca pe un maraton: vor munci poate până la 70 – 80 de ani și se vor reinventa de multe ori pe parcurs. Se vor opri să își tragă sufletul pe parcurs, își vor schimba meseria, pentru a se adapta timpurilor. Mesajul este așadar, chiar dacă nu știți de la început ce v-ar împlini ca profesie, încercați și vă veți găsi drumul.

Este o întrebare la care mi-ar fi fost greu să răspund și înainte de pandemie, dar acum… :) prefer să nu mă hazardez.